Dar, după ce au intrat în sevraj, a trebuit făcut ceva urgent. Acel ceva  se numeşte Daybreakers.
 
 Filmul începe abrupt, cu o fătucă cu ochişori gălbui care ia brusc foc  de la soare. Câteva fragmente dintr-o scrisoare ne sunt arătate rapid şi  ne lămurim că era de bună voie. Viaţa de vampiriţa era deprimantă.  Trecem după aia la un peisaj urban în care vedem o grămadă de vampiri  care par a fi într-o oarecare criză de sânge. Aaaa. Nu prea mai sunt  oameni pe planetă. Toţi sunt vampiri. Şi normal, le e foame. Mai mult,  în lipsa sângelui uman vampiraşii se distrug accelerat, în circa 3-4  luni. Nemurirea se duce dracului. Şi e pe punctul de a se duce oareşcum  rapid, pentru că în circa o lună se va termina sângele uman. Într-un  cuvânt, e groasă.
 
Un vampiraş de ştiinţă (de meserie hematolog, bineînţeles) lucrează la  un substitut al sângelui. Care, deocamdată, e uşor imperfect, în sensul  că determină explozia rapidă a capului vampirului care îl consumă, cu  înfigerea dinţilor în perete. Vampiraşul principal al filmului e,  evident, invers, nu consumă sânge uman pur, ar vrea să fie prieten cu  oamenii. În special cu o tipă care îi iese întâmplător în cale într-o  seară. Şi care, vai ce surpriză, se nimereşte a face parte dintr-un grup  de rezistentă.
 
În cazul în care mai aveaţi vreo îndoială, corporaţiile sunt rele şi în  lumea vampirilor. De exemplu, corporaţia care l-a angajat pe vampirasu  de ştiinţă, se ocupă de fapt cu extragerea sângelui din nişte oameni  care stăteau într-un mare rastel, cam că în Matrix. Şi care mureau  repede. Ceea ce, evident, eroului nostru principal nu-i place şi îl  determină la oarece puseuri revoluţionare.
 
Combinaţia dintre apariţia tipei şi ceaţa din mintea uşor lipsită de  sânge proaspăt a eroului nostru îl determină să între cu dinţişorii  înainte în revoluţie. Revoluţie condusă de un nene, fost vampir,  actualmente fost vampir (nu e clar încă de ce) pe care nu-l putea chema  altfel decât Elvis. Şi, să vezi miracol, eroul acceptă să bea sânge uman  proaspăt din mâna fetei (adică, literalmente, înţelegeţi, din mâna  fetei). Şi e dus la adăpostul oamenilor unde încearcă să priceapă cum de  s-a devampirizat Elvis şi cum ar putea să-i devampirizeze şi pe alţii.  Şi află că Elvis, pe vremea când era vampir, a nimerit din greşeală la  soare, a luat foc, după care a căzut în apă. Focul ăla l-a devampirizat.  Apa l-a făcut să nu ardă ca flacăra de la aragaz.  
 
Eroul improvizează un aparat de devampirizare dintr-un mare bidon de  fermentare a vinului (roşu probabil) şi se devampirizeaza şi el, tocmai  când ascunzătoarea oamenilor a fost descoperită. Oamenii fug în altă  parte, sunt prinşi, măcelăriţi temeinic. Eroul iese încântat la soare.
 
Din ce în ce mai mulţi vampiri îşi beau propriul sânge, ceea ce îi face să se transforme în vampiri mult mai urâţi şi mult mai agresivi.  Civilizaţia e ameninţată. Vampirii civilizaţi îi prind pe vampirii  necivilizati şi îi scot la soare, transformându-i instantaneu în  combustibil.
 
Între timp eroul încearcă să ia legătura cu un prieten de-al lui (încă  vampir) care însă e o maximă jigodie şi îl trădează. Fata căpăta o  săgeată în piept. Fratele eroului îl muşca pe Elvis şi află pe pielea  lui că sângele ăluia devampirizeaza mai rapid decât aparatul lu fracsu.  Informaţie pe care eroul o ia şi se duce cu ea la capitalistul veros, pe  care îl convinge să îl muşte. Capitalistul veros devine om dar soldaţii  vampiri, morţi de foame, năvălesc peste el şi îl sug de sânge apăsat,  până moare. Ceea ce se întâmplă şi cu fratele eroului. Şi cu cei care-l  muşca pe fratele eroului. Mor toţi.
 
Şi începe o demenţa totală, vampirii muşcă oamenii, se transformă în  oameni, sunt muşcaţi de alţi vampiri, mor (că sunt muşcaţi cam tare),  vampirii care îi muşcă devin omeni, sunt muşcaţi de alţi vampiri, mor,  etc. Încet, încet, odată cu o reducere semnificativă a populaţiei, se  presupune că vor deveni toţi oameni la loc. Happy end. Happy that it  ended. Eroul rămâne cu fata. La soare.
 
Părţi bune: 1. Ceva mai multă lumină decât în alte filme cu vampiri. 2.  Willem Dafoe face un rol bun. 3. Baiatii răi şi-o fură. 

Părţi rele: 1. Iar vampiri? ce dracu? 2. Iar unu care întoarce armele?
 Abia am văzut Avatar. 3. Iar cu terminarea resurselor? Abia am văzut
 Avatar.
 
 Concluzie. Dacă nu vă plac în mod deosebit filmele cu vampiri, mai bine  vă uitaţi la buletinul meteo, pus pe repeat. Dacă marşaţi la filozofia  ieftină a consumerismului excesiv şi a răutăţii capitalismului, mai bine  vedeţi Avatar din nou. Ce-i drept, sunt câteva rupturi de hălci de carne  spectaculoase, ceva sânge risipit pe jos, vampiri care iau foc la soare.  Dar vampirii sunt vai de ei, mor la soare, la lemne înfipte în ei, la  orice. Wesley Snipes i-ar fi terminat pe toţi într-o singură sesiune.  Iar o cisternă cu mujdei ar fi făcut bombă de la Hiroshima să pară un  fel de pocnitoare de crăciun.