Prima parte e comentata aici. Oamenii au luat-o in serios si au facut si partea a 2-a. Cu scepticismul erect, determinat de cantitatea imensa de sequeluri mizerabile pe care le-a suportat creierul meu obosit de-a lungul timpului m-am simtit dator sa vad ce se intampla.

Reteta oricarei urmari e idioata si simpla - totul trebuie sa fie mult mai mare, mult mai agresiv si mult mai spectaculos. Sa vedem. Fraierul nostru din prima parte, ca orice american care a luat viata in piept, a reusit. Se scalda in visul american. A inventat lanterna care lumineaza (eh... scenaristii buni sunt scumpi) si s-a imbogatit. Ajunge cumva la muzeu si afla ca majoritatea exponatelor vor fi trimise la Smithsonian, fara tablita aia egipteana care ii face sa invie. Nasol. Cum ar veni, un fel de moarte. Care nu se intampla pentru ca maimuta (arrrrggghhh) fura tablita aducatoare de viata. Ca atare, actiunea se muta la Smithsonian in depozit. De unde fraierul primeste un telefon de ajutor, in care i se spune ca un alt egiptean (ce-aveti fratilor cu egiptenii astia, pentru Dumnezeu?) vrea sa (normal) distruga lumea.

Domnu personaj principal se duce la Smithsonian, intra in arhiva unde da de noul egiptean (ala rau) care vorbeste engleza cu accent straniu, puternic sasait. Si e al dracului de suparat pe viata. Si ne zice ca tablita aia stie multe chestii, deschide portaluri, invie armate, etc. Dupa o serie de altercatii complicate implicand o caracatita uriasa, o gramada de pinguini, canguri, generalul Custer, personaje care intra prin tablouri (asta e noua), sasaitul recruteaza cativa criminali celebri (Al Capone, Ivan cel Groaznic, Napoleon) sa-l ajute la stapanirea lumii.

Apare Amelia Earhart (o piloata feminista de pe la 1900), un cupidon care canta rap, diverse alte chestii. Pana la urma Napoleon il prinde pe fraierul nostru, sasaitul ia tablita aia smechera, o pune pe o poarta si formeaza un cod. Bineinteles, nu se intampla nimic. Dobitocul nu stie cifrul. Drept pentru care sasaitul il santajeaza pe fraier ca ii omoara unul din exponatele prietene de la muzeul din partea 1 (Owen Wilson). Vaaai ce ma plictisesc. Totul devine extrem de grotesc. Ivan cel Groaznic merge pe bicicleta, sasaitul se imbraca in halatul lui Cassius Clay, cupidonii canta muzica din Titanic, apare si Darth Vader. Frate! Cine a scris asta? Ca parca astia n-au pionieri la Hollywood.

Bun, se gaseste cifrul, se aprind beculetele de pe tablita. Owen Willson, dupa ce s-a abtinut tot filmul, o toarna pe aia cum ca fraierul era de fapt nefericit imbracat in costum si plin de bani. Yeah, right!. Intre timp, vine armata sasaitului (un soi de vrabii mari cu sulite, vreo 30 - cu aia vroia el sa cucereasca lumea! N-a auzit de Kalashnikov!). De unde credeti voi ca vine salvarea? Natiunii? Pai de unde dracului poate sa vina? De la Abraham Lincoln! Care e cam de vreo 20 de ori mai mare decat vrabiile sasaitului. Care vrabii fug inapoi in portalul cu pricina si trag usa dupa ele. Civilizate, de.

In final, iese o bataie generala din care nu pricepe nimeni nimic. Fraierul nostru face un fel de kung-fu cu lanterna si il arunca pe sasait in portalu ala de unde au iesit vrabiile, apoi ai lui la muzeul din prima parte. Si daca nu era suficient, ne mai toarna o fraza de-aia teribila "Fericirea inseamna sa faci de iti place". Fraierul isi vinde compania, face o mare donatie muzeului si se intoarce pe post de paznic de noapte. Riiight. Daca devin milionar sa-mi aduceti aminte sa-mi caut un post de paznic de noapte. Muzeul ramane deschis si noaptea si vizitatorii se distreaza printre exponatele vii.

Parti bune  1,2,3 Nu-mi trece nimic prin minte, scuze.
Parti rele: 1. Prea multe chestii care invie 2. Scenariul subtire 3. N-am priceput nimic. Si nu era fizica cuantica.

Concluzie: Cred ca trebuie sa aplaudam efortul urias care a fost pus in slujba ratarii filmului asta. O distributie de exceptie, bani aruncati pe efecte speciale, ideea nu rea, totul s-a dus dracului. Filmul e plictisitor, se intampla prea multe, replicile sunt subtiri, cliselele abunda, intr-un cuvant varza.