Din ciclul "cum sa ne mai pierdem vremea astfel incat sa doara" prezentam astazi ceea ce a fost luat de multi drept un film. Numele sau este Paranormal Activity.

De fapt un soi de home-video cu un cuplu care locuieste in aceeasi casa cu un demon nevrotic si timid.Un film refuzat de mai toata lumea (inclusiv de festivalul Sundance) si care s-a incapatanat totusi sa apara. Un film pentru promovarea caruia s-au cheltuit mult mai multi bani decat pentru facerea lui.  

In esenta lucrurile merg cam asa:

O tanti (Katie, pentru cine face colectie de nume feminine) americana, clasa de mijloc, are probleme. Se simte bantuita de ceva paranormal. Prietenul ei (Micah, pentru cine face colectie de nume masculine), american, clasa de mijloc, se hotaraste sa rezolve problema barbateste, cu o camera de filmat. "Sa vina frate stafida ca o filmez si o gasesc dracii dupa aia. Ce? ma face ea pe mine? Are destula valoare?". Si filmeaza. Si filmeaza. Si filmeaza. La un moment dat apare specialistul care le spune ca au belit-o - nu e o simpla stafie ce au ei acolo, e vorba despre un demon. Ei doi dorm. Si iar dorm. Si dorm din nou. Pe la jumatatea filmului demonul isi infrange timiditatea si misca o usa. Apoi, enervat in mod clar de insistentele domnului Micah incepe sa paseasca apasat, mai tranteste o usa, mai misca lampa, mai lasa urme in faina presarata pe jos, de-astea, de-ale demonilor. In final il apuca nevroza aia mare, intra in corpul fetei (normal, femeile sunt demonice, toata lumea stie) si il omoara pe nenorocit (Micah pentru cei care fac colectie de nume masculine). Ca dupa aia sa vina politia si vazand-o pe dumneaei (Katie, pentru cine face colectie de nume feminine) cu cutitul in mana sa o omoare si pe ea prin simpla impuscare. Si gata. Pe bune. Asta-i tot. Si nu mi-a fost frica.

Parti bune: 1. S-a terminat, 2. Au murit amandoi. 3. Politia a invins
Parti rele:  1. S-a filmat, montat, trimis in cinematografe, 2. Eu m-am uitat la el. 3. A incasat n-spe milioane la box-office.

Concluzie. Oameni buni, am vazut filme proaste la viata mea. Sunt specialist in filme proaste. Am vazut aproape numai filme proaste. Asa o capodopera, mai rar, pe cinstea mea. Una la care sa te chircesti de nervi, sa-ti vina sa bati pe toata lumea, sa urlii in continuu precum cainele la luna. Daca va place senzatia aia de uluire amestecata cu isterie si cu regret pe care numai filmele foarte proaste o pot induce in oameni, va recomand acest film cu caldura.

Sorin Milutinovici