Da, s-a mai făcut. Şi da, aproape de fiecare dată iese bine. De data asta mi s-a părut că n-a ieşit chiar grozav. De ce? Pentru că oamenii nu mai au răbdare. În principiu, ar fi trebuit ca întâlnirea dintre cântăreţul Bad Blake (cool name, ha?) şi o tânără reporteriţă divorţată cu un copil de vreo 4 ani să ducă la o poveste frumoasă despre cum îi vine omului mintea la cap în prezenţa femeii (mai ales dacă e cu 30 de ani mai tânără decât el), despre cum dorinţa de paternitate, chiar dacă apărută târziu, îl poate determina să renunţe la băutură, etc. 
 
Singura problemă e că asta se întâmplă în câteva zile. Reporteriţa se trezeste cu Bad Blake in pat după ce petrec împreună două ore, fără să aibă timp să descopere sufletul bun din spatele aparentei jigodii umane. Blake se amorezează de reporteriţă tot în alea 2 ore, de fiul ei în altă jumătate de oră. Totul se întâmplă în foarte mare viteză, lăsând privitorul să se întrebe la fiecare 10 minute "de ce?". De ce toată lumea îl iubeşte pe "Bad" în condiţiile în care el îi tratează pe toţi cu curul? De ce toţi vor să-l ajute? De ce fata îi da papucii când îl pierde din greşeală pe ăla micu prin oraş? Adică ea nu ştia că aşa ceva s-ar putea întâmpla? 
 
Nimeni nu a făcut nici cel mai mic efort să spună cum trebuie povestea din film. Nici nu ştiu dacă realizatorii filmului au ştiut vreo secundă că au o poveste de spus. Foarte multe idei începute şi neterminate, foarte multe lucruri spuse prea repede. Nimic nu e lăsat să evolueze natural. În rest, toate bune. Jef Bridges e excepţional. Muzica e foarte bună. Dar Jef Bridges e întotdeauna excepţional şi muzica e întotdeauna foarte bună. 
 
Se poate mai bine? BINEÎNŢELES că se poate mai bine. Tender Mercies. Un film de prin anii 80 în care personajul principal e jucat de Robert Duval (care apare şi în Crazy Heart, probabil râzând copios între filmări). Un film lent, unde relaţia dintre cântăreţ şi fata cu copil se construieşte pe parcursul câtorva luni nu în două ore.
 
Un alt amănunt interesant, Jef Bridges cântă personal, Colin Farrel (care joacă rolul unui ucenic de-al lui Blake, ajuns mare vedetă) de asemenea. Robert Duval în "Tender Mercies" nu numai că a cântat cu propria voce dar a şi compus două dintre melodii. Oamenii ăştia nu se joacă. 
 
Concluzie: Dacă vă place muzica country şi/sau dacă vă place Jef Bridges, filmul merită văzut. Soundtrackul va ajunge rapid în lista mea scurtă de melodii preferate. Să sperăm că acest film îi va aduce Oscarul lui Jef Bridges, unul din cei mai mari actori lipsiţi de statuetă. Bine că are Cuba Gooding junior. Dacă nu vă place muzica country puteţi vedea liniştiţi "the Wrestler". E cam acelaşi lucru dar cu un scenariu mult mai bun.