Anglia, Epoca Victoriana. Sweeney Todd este un domn, de meserie frizer (pardon, hair stylist), a carui freza de tip Cruela de Ville ne facem sa-i privim cu circumspectie meseria. Ajunge in Londra salvat e la innec de un mariner dragut cu pleata in vant. Frizerul (scuzati, hair stylistul) canta un pic. In Londra vede o baba nebuna care ii cere bani. Aflam ca domnui hairdresser fusese trimis la parnaie nevinovat de catre un judecator care a vrut sa-i reguleze nevasta. Si a reusit. Si i-a luat fata sa i-o creasca. Fata care intre timp ajunsese la vreo 16 ani, numai buna de maritat.

Hair stylistul nostru cu freza de Cruella se cazeaza in fosta lui pravalie, aflata deasupra unei placintarii care este tinuta de o placintareasa. Care facea cele mai proaste placinte din Londra, in principiu din carne de sobolan sau e pisica.

Ohooo, apare Borat. Sau Ali-G. Drace! Asta e peste tot, in toate epocile. Aici este pe post de frizer (rahat, hair stylist) italian care vinde o solutie de cresterea parului (hmm excrocheria asta tine pana azi) care solutie, in urma unei analize sumare, se conchide ca e facut din pisat si cerneala. Scurt concurs de barbierit cu Sweeney Todd care sterge, evident cu el pe jos. Dupa care, Borat apare la friseria lui Todd ii spune ca l-a recunoscut si ii cere jumatate din profituri, santajandu-l.

Sweeney se enerveaza brusc si, ca un englez victorian ce se respecta, il prelucreaza pe italianul sarlatan cu ceainicul, pana il ameteste, apoi il baga in cos. Scurt timp dupa bagatul in cos, ii taie beregata cu briciul. Borat avea un copil pe langa el care, cu ocazia prelucrarii sus-amintite, se aciueaza pe langa Sweeney si placintareasa, interesat direct e sticlele de gin pe care le detineau acestia.

Judecatorul vine la barbierit si tocmai cand sa-i taie beregata apare marinerul pletos (care se indragostise de Johanna, fiica frizerului (ooof, hair stylistului). Sweeney e extrem de ofticat ca nu a taiat s ca nu a tasnit.

Nu vrei sa stai in calea unui frizer (hai frate, hair stylist) suparat. Stiu asta aproximativ de la varsta de 12 ani. Sweeney, bolnav de nervi, aplica vagile cunostinte de inginerie pe care le are si construieste un sistem meserias de scaun cu ambreiaj. Cand apasa pe ambreiaj, scaunul se da pe spate si continutul lui (un client cu beregata taiata adica) cade printr-o trapa in pivnita. Asta da client service frate! Oohoo, ce-as face si eu asta cateodata.

Iar canta marinerul cu pletele in vant. In duet cu Sweeney Todd care, pe un cantelec de dragoste dragut taie gatul clientilor, unul cate unul. Folosind ambreiajul ala proastapt construit ii balanseaza cu scaunul si ii arunca in pivnita. Si canta "Porumbita meaaaa... harst! mai taie un gat, mieluseaua meaaa... harst!... Johanaaaaa, Harst! Rahat! Si tocmai vroiam sa ma duc sa ma tund!. Cred ca mai aman un pic.

Baba aia nebuna tipa ca disperata ca acolo e diavolul. Ca arde orasul.

Placintareasa incepe sa foloseasca corpurile umane produse cu maxima eficienta de frizer si face placinte din ce in ce mai bune. Cu carne de om. Care e net superioara celei de sobolan. Baba nebuna tot da tarcoale placintariei.

Buuun, intre timp judecatorul a inchis-o pe Johanna la nebuni. Probabil in ideea ca trebuie sa fie nebuna sa nu vrea sa se marite cu el. Sweeney Todd face un plan sa o scoata de acolo. Copilu lui Borat, cantand, evident, se prinde ca frizerul e dus si ii spune placintaresii ca o apara el. Si placintareasa decide sa-l duca in pivnita sa-l invete sa toace carnea. Si sa-l incuie acolo, evident. Sa nu-i dea de gol.

La spitalul de nebuni, femeile sunt impartite in functie de culoarea parului. Brunete, roscatre, blonde. Printre blonde si Johanna pe care marinarul incearca sa o fure. Si reuseste, si o duce la frizerie, care era goala pentru ca frizerul si prietena lui il cautau pe copil in pivnita sa il faca placinta.

Lucrurile o iau razna (daca mai aveau unde). Frizerul (HAIR STYLISTUL pentru numele lui Dumnezeu!) ii omoara pe rand pe pe baba nebuna si pe judecator. Cu judecatorul chiar se distreza un pic. Ba e pe punctul sa o rezolve chiar si pe Johanna care era ascunsa intr-o cutie imbracata in baiat.

E, si vine si momentul dreptatii. Frizerul (hair stylistul, te rog!) se prinde ca baba nebuna careia i-a taiat cu avant beregata era fosta lui nevasta. Si ca placintareasa, curva, nu-i spusese ca aia nu murise. Nuuu se face asa cu hair stylistii draga mea. Placintareasa sfarseste prin a fi aruncata in soba, la pasul al treilea al unui vals, unde arde de vie. Ciclul este inchis de copilul sus-amintit care iese dintr-un canal si ii taie gatul frizerului, pe principiul cine foloseste briciul, de brici va pieri. Brici. Genericul.

Parti bune 1. In sfarsit altceva. La ce tampenii trase la indigo am vazut in ultima vreme, asta a fost ca pansamentul pe rana. 2. Atmosfera exceptionala. Intunecata, desaturata, o placere, toate detaliile perfecte. 3. Johnny Depp nu se maimutareste in rol, dimpotriva, e foarte rezervat si asta e foarte bine. Iar Alan Rickman, ca totdeauna, o placere.

Parti rele. 1. M-as fi putut lipsi de cantat. Stiu ca e un musical dar, daca tot suntem in secolul inovatiilor artistice, de ce sa nu facem un musical fara musica? 2. Pana la coada, e cumplit de straniu. 3. Gagica nu mi-a placut.

Concluzie: Mi-a placut oarecum. E greu sa ma obisnuiesc cu ideea unui criminal in serie care canta si ale carui victime sunt transformate in placinte (nu e nici pe departe primul film straniu al lui Tim Burton) dar dincolo de asta, filmul e surprinzator de bun, aproape din toate punctele de vedere.