Pauză numită "Bound for Glory". Bound for Glory este  pe scurt, o ecranizare a autobiografiei unuia dintre cei mai interesanţi şi apreciaţi cântăreţi americani, apărut în perioada marii crize economice, pe numele sau Woody Guthrie.
 
"Rain follows the plow" (ploaia vine după plug) a fost aproape o ideologie în America spre sfârşitul secolului 19. Această credinţă a făcut ca foarte mulţi oameni să colonizeze zona centrală a Americii, aşa-numitele "Great Plains", zonă aproape deşertică, în speranța că prezența culturilor va determina apariția ploii. După ani de agricultură relativ intensivă şi făcută fără grijă, pământul din acele zone a cedat, dând naştere la uriaşe furtuni de praf şi făcând viaţa imposibilă, exact în perioada marii crize economice din anii 30. Consecinţa a fost o migraţie masivă dinspre centrul Americii către regiuni mai bogate printre care şi California. Printre migranţi, ezitantul Woody Guthrie, recomandandu-se ca pictor de firme, lăsându-şi nevasta şi copii în Texas.
 
Ajuns în Los Angeles, Guthrie devine cântăreţ şi activist pro-sindicat. Din acest moment, filmul se concentrează pe refuzul lui Guthrie de a accepta orice fel de înţelegere, fie ea şi indirectă, cu "exploatatorii" şi dorinţa lui continuă de a fi alături de oamenii chinuiţi care îşi duceau viaţa de pe o zi pe alta în taberele de muncă de la marginea oraşului.
 
Lăsând la o parte politica, Woody Guthrie a fost un mare artist. Majoritatea cântăreţilor de muzică folk, rock, country, blues (Bob Dylan, Bruce Springsteen, Jonny Cash şi foarte mulţi alţii) s-au inspirat din muzica lui. Unul din cântecele sale (this land is your land) este cântat şi azi în toate şcolile americane. El şi încă o mână de oameni au pus probabil bazele celebrului patriotismului american, patriotism care a apărut în acei ani, ai marii crize economice.
 
Filmul ne ajută un pic să înţelegem cum s-a întâmplat asta. Ne ajută să înţelegem cum a fost posibil ca în urma unei crize economice profunde, care a adus o ţara uriaşa în genunchi, să se nască o naţiune mare, prin solidaritate şi conflict, întreţinute cu ajutorul muzicii.
 
David Carandine joacă excepţional, într-un film tăcut, lent, discret. Lucrurile se întâmplă încet, apăsător, întreaga construcţie care conduce la apariţia cântăreţului Woody Guthrie durează. Dar în momentul în care acesta apare, înţelegem exact de ce. Nici unul din gesturile lui ulterioare nu mai are nevoie de explicaţie.
 
Filmul nu arată nici copilăria lui Guthrie, nici anii în care acesta era deja celebru. Este în ultimă instanţă o poveste despre supravieţuire în acei ani, despre un anumit gen de supravieţuire care în ziua de azi e aproape imposibilă - supravieţuirea fără renunţarea la o parte din sine. Prezentată realist (inclusiv sacrificarea familiei, copiilor, anumitor prieteni). Rămâne ca fiecare dintre noi să decidă dacă e bine sau rău.
 
Aşa că, pentru cei care mai suportă filme vechi, pentru cei care apreciază muzica folk. pentru ce care nu au pus încă America la index, acest film merită văzut. A, era să uit. David Carandine cântă personal toate cantecele din film. Repet ce-am zis și cu altă  ocazie, oamenii ăștia nu se joacă.