A inceput Festivalul de Film Transilvania, TIFF 2009, si, pentru ca unii dintre dumneavoastra nu vor ajunge la Cluj (da' poate vor veni la Bucuresti 10-16 iunie si Sibiu 10-14 iunie), m-am gindit sa fiu nostalgic si sa va amintesc de filmul care a cistigat Trofeul Transilvania in 2005 si in 2004 la Cannes premiul FIPRESCI la sectiunea Un Certain Regard, mai ales ca il puteti cumpara pe DVD.

In fiecare zi morocanosul si ciolanosul Jacobo Koller (Andres Pazos) se suie in masina cam veche si conduce pina la fabricuta de ciorapi a carei intrare seamana, mai degraba, cu o dugheana din teritoriile ocupate. Acolo il asteapta, mereu sprijinita in dreapta intrarii, Marta Acuna (Mirella Pascual), secretara, supervizorul si sefa celor doua lucratoare din firma. Miscarile sint aceleasi, vorbele sint identice si, prin repetarea robotica, par sa nu mai aiba intelesuri, totul fiind incremenit intr-un status quo perpetuu sau cum spune Marta, "Ne vedem miine, cu voia Domnului." ca sa o ia de la acelasi nesfirsit capat.

Filmat in cadre fixe, geometric decupate, sintem martorii unei vieti de o imobilitate hipnotizanta careia ii stim toate...cusaturile, o viata banala ca un ciorap ieftin. E de ajuns un evniment la fel de obisnuit pentru ca liniaritatea aceasta sa se innoade: pomenirea de an a mortii mamei lui Jacopo, ocazie pentru reintilnirea cu fratele lui, Herman, plecat in Brazilia, un frate oarecum realizat, cu familie si o afacere mai prospera: ciorapii erau exportati in Chile.

Unul dintre cele mai bune momente ale filmului este schimbul de cadouri intre cei doi, fiecare daruindu-i celuilalt o pereche de sosete, eventual asortata cu ambalajul. Este aici ceva din umorul rafinat si biciuitor al culturii evreiesti, care nu are nevoie de palavrageala ca sa ne spuna ca mortii cu mortii si vii cu vii, exact ca-n bancul cu muribundul Itic inconjurat de familie, dar ingrijorat ca nu are nimeni grija de magazin.

De ce e nevoie ca Jacopo (care simte ca traieste doar cind merge la meciurile de fotbal) sa-si minta fratele ca e insurat, de ce isi inventeaza o viata pe care n-a dorit-o niciodata, de ce isi intemeiaza o familie temporara cu Marta, iar aceasta e de acord nu aflam decit la finalul filmului cind, odata dislocat din sablonul vietii sale, chiar pentru o minivacanta in trei, la intoarcere lucrurile nu se mai potrivesc ca inainte: usa se deschide la fel, utilajele sint la locul lor, cele doua lucratoare sint la fel de apatice, dar... "Cind vine Marta sa ma anuntati."

Simplitatea povestii, esentializarea imaginilor, vorbele scoase cu clestele, chipurile ocupate de tristete alcatuiesc un tablou in care fiecare personaj e nelalocul lui, dar s-a obisnuit de prea mult timp cu asta, astfel ca aproape rateaza intilnirile decisive.

Regia: Pablo Stoll, Juan Pablo Rebella, cu Andres Pazos, Mirella Pascual, Jorge Bolani.Uruguay/Argentina/Germania/Spania, 98 min. 
Filmul poate fi gasit pe DVD.