de unde toti participantii ricoseaza in lume (Bradford, UK) intr-un fel sau altul purtandu-si stigma si otrava.

(Abi Morgan, BBC, 2008)

Deconspirativ, are toate ingredientele: violenta, alcool, droguri, copii, parinti, dragoste, credinta, saracie… Ordinea tine doar de intamplarea vietii. Asezate insa pe foaie, citesti cu greu subiectul. Ce incearca de fapt regizorul sa arate ca femeile sunt batute, ca fete blonde cu ochi albastri raman analfabete si eventual se convertesc la islam, ca parintii alcoolici nu au nici o sansa de a fi parinti, iar copiii lor sunt siliti de mici sa vanda droguri, si crescand sa devina la fel de dezabuzati? Ca e un cerc vicios al saraciei si promiscuitatii din care doar atat de condamnata instituite religioasa te poate scoate? Nu cumva toate spuse la un loc iti intoarc stomacul fara a reusi sa lase urme in constiinta altele decat deziluzia si dezgustul?
O lupta nesfarsita cu marile greutati si neclaritati ale lumii nu poate fi pusa in carca acelorasi personaje decat daca vrei sa le slutesti pana la epuizare. Iar mesajul sa se piarda undeva pe parcurs. Umanitatea dispare si ramane ura si opinarea nestapanita. Mie mi-au dat lacrimile, recunosc, si nu o data. Poate mai reuseste cineva. I-o doresc.