V-ar placea sa fiti altcineva? Sa vedeti, simtiti, traiti lumea prin ochii celuilalt, care ar fi doar o gazda, o carcasa a dumneavoastra? Fireste ca v-ar placea si cred ca nu v-ati multumi cu cineva obisnuit; la urma urmei, vietile sint cu atit mai interesante cu cit sint mai inaccesibile.

Charlie Kaufman a scris un scenariu despre dorinta de a fi in pielea altciuva si despre obsesie, indiferent de natura acesteia. Dragostea poate deveni o obsesie, arta, la fel, important este cit de mult te asediaza si cit ii (mai) poti rezista.

In toate filmele pe care Kaufman le-a scris sintem asezati la limita verosimilului, cu accente suprarealiste, in care personajele sint, ei bine, obsedate. De aici si viziunile pe care le au: nu mai poti gindi ordinar cind initilnesti femeia vietii tale (de barbat insurat) la etajul 7 1/2, unde esti angajat sa triezi actele unei firme al carei proprietar are vreo suta de ani, incaperile sint scunde si mergi aplecat si dai de o usa prin care te trezesti in mintea lui John Malkovich. Adica, la propriu, vezi ce vede actorul, auzi ce vorbeste, simti ce simte pentru ca stai in capul lui. Si, pe deasupra, obsesia ta sint papusile, pe care le manipulezi...obsedant de real.

Pe linga multele fire si sfori cu care sintem atrasi de cuplul Jonze / Kaufman in acest film, una dintre cele mai pregnante imagini cu care am ramas este aceea a zecilor de Malkovich dintr-un restaurant; halucinant! Pare un simplu delir narcisiac, dar este atit de frisonant intrucit perfect verosimil. Chipul de care sintem obsedati nu ne mai da pace, astfel ca toate chipurile intilnite sint o infinita multiplicare a singurului pe care nu-l putem uita. Orice intilnire cu o noua figura este o agresiune ( vezi eseul lui Alain Finkielkraut, "Intelepciunea dragostei" ) , iar daca ne apropiem prea mult sfirsim tiranizati de o "dictatura a chipului iubit". Si cum orice artist vrea ca lumea sa aiba amprenta sa intru eternitate, atunci viziunea acelorasi fete pe trupuri diferite e perfect viabila.

Vorbeam de John Malkovich si mi-am dat seama ca nu as sti sa spun, imediat, un foarte mare rol al sau (exceptindu-l pe acesta). E tipul de actor care nu isi face de lucru, cu tot dinadinsul, prin fata camerei; nu vrea sa fie vizibil cu orice pret, de aici si relativa lui raritate pe ecrane, cel putin in Romania. In mintea lui intra papusarul, John Cusack, sufocat de o iubire neimpartasita si de vocatia neimplinita si sotia lui, Cameron Diaz, sleampata si cu o sexualitate eliberata de accesul in alte minti, ambii sufocati de propriile existente.

Indiferent de cum va simtiti in propria piele, o privire iscoditoare in obsesiile altora va poate aduce cu picioarele pe pamint. Fiti, doar, atenti de unde si cind cadeti.

In pielea lui John Malkovich, 1999, regia Spike Jonze, cu John Cusack, Cameron Diaz, John Malkovich, Catherine Keener, SUA, 112 minute.
Filmul poate fi vazut astazi, marti 8 septembrie, la Cinemax, ora 21:00.