Daca nu ati avut curajul, dispozitia sau ocazia sa vedeti Ordet, e un bun prilej sa nu mai amanati experienta.
Exista putine filme cu subiect religios care sa nu plictiseasca, sa nu enerveze, sau sa nu compromita submediocru credinta crestina. In toata cariera sa cinematografica, regizorul danez Carl Theodor Dreyer a avut aceeasi tema obsesiv talmacita si rastalmacita si in mai cunoscutele La passion de Jeanne d'Arc sau Day of Wrath.
Intr-o familie pentru care credinta este stalp al societatii sau prilej de poticnire, miracolul poate fi privit cu ochii larg deschisi si cu inima stransa. De la habotnici inconsecventi, atei nefericiti sau inocenti rataciti, spectrul credintei ca stil de viata ofera revelatia umanizarii unui discurs pentru care iubirea poate face miracole dincolo de Cuvantul strict si stramt al Legii.
Credinta si iubirea cu diversele sale fete fac din Ordet un exemplu superior de reumanizare ale unor angoase, fericiri sau tulburari, pentru care Dreyer a gasit calea adecvata pentru a le face foarte familiare.
Va rog sa va asteptati la o proba de foc, in urma careia nu veti ramane pasivi si indiferenti.
Ordet, 1955, regia Carl Theodor Dreyer
Filmul poate fi vizionat azi, 10 iunie, la Cinemateca Romana, Sala Union, ora 19.30
Ileana Bîrsan