|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ma gandesc sa lasam prostiile la o parte si sa ne apucam de chestiuni serioase. Oricum nu mai e cool sa fii cool. Asa ca, mai devreme sau mai tarziu, parasim tarcul si zburdam cu chef pe pajisti. Pentru o schimbare cromatica, va propun cateva nastrusnicii in alb si negru. Asta ca sa nu ne mai luam in serios pentru fiecare fleac. Filmele sunt pe suprt DVD in Bucuresti sau aiurea.
Probabil ca sunteti bantuiti inca de povestea psihopatului cu principii si breton al fratilor Coen. Nu-I nimic, asa si trebuie. Dar sa facem loc si unui noir cu toate ingredientele clasice. The Man Who Wasn’t There, din 2001, ne conduce prin viata privata a unui frizer taciturn si opac, interpretat de Billy Bob Thornton, a carui pasivitate ne sufoca si ne intriga. Smuls cu forta din linistea frizeriei in care isi face veacul si din plictisul domestic, omul care nu e niciodata unde trebuie se trezeste in afaceri dubioase, alimentate de suspiciuni adulterine, crime si santaj. In acordurile unei sonate de Bethoveen, pe care foarte tanara Scarlet Johansson o interpreteaza, prezenta fantomatica invaluita permanent in fum gros de tigara si haituita de umbrele multiplelor indoieli, va primi in sfarsit primele semne de existenta asumata.
Ne-am revizuit putin angoasele si seriozitatea si putem intra pregatiti in povestea danezului Carl Theodor Dreyer, din 1955, Ordet, care inseamna cuvant. Intr-o familie cu o atentie deosebita catre cele sfinte, credinta religioasa, in diferitele ei manifestari, de la disperarea negarii la beatitudinea acceptarii, constituie un mod de viata. Mai subtil sau mai agresiv, Dreyer ne pune fata in fata cu miracolul, la care suntem martori lucizi si pe care ni-l asumamca pe o experienta autentica. Nu va fi nici usor, nici comod, dar sa fim seriosi: de cate miracole ati avut parte.
Nu cred ca Ian Curtis a fost martorul vreunui miracol, insa muzicile si cuvintele, acordate perfect intr-o viata incredibil de scurta, au aura unor piese atinse de mister, cel putin. In filmul Control, regizorul si fotograful Anton Corbijn, terce granita neutra a unui biopic si face din viata vocalistului formatiei Joy Division si un personaj ale carui frustrari, neimpliniri si nefericiri ne devin foarte personale. Din fericire, destinul lui Curtis are un avantaj in aceasta schema trista. Nu risca sa se comercializeze pana la refuz, tocmai pentru ca nu vibreaza integral decat prin muzica si nu prin farame de viata supuse unor sminteli mimetice. Ascultati-I muzica si punct.
Fara bucurii facile si in tehnicolor, sper sa nu dati bir cu fugitii. Ileana Bîrsan
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Aucun rapport avec La Fouine, mais mon slapme pre9fe9re9 du moment c'est celui de Statik Selektah sur So Close So Far qui slapme Whisper Love de Kimiko Kasai. - 16 Martie 2012, 08:53
Aucun rapport avec La Fouine, mais mon slapme pre9fe9re9 du moment c'est celui de Statik Selektah sur So Close So Far qui slapme Whisper Love de Kimiko Kasai.
Nu-mi dau seama, Dragos, la ce-ti folosesc, cum sa le spun, geizralnearile-astea rapide. Am inteles ca pe blogul tau le faci ca sa stirnesti dezbateri, dar am ajuns sa ma intreb daca nu sint chiar convingerile tale ferme. Nu stiu cum reusesti sa spui - 13 Martie 2012, 19:29
Nu-mi dau seama, Dragos, la ce-ti folosesc, cum sa le spun, geizralnearile-astea rapide. Am inteles ca pe blogul tau le faci ca sa stirnesti dezbateri, dar am ajuns sa ma intreb daca nu sint chiar convingerile tale ferme. Nu stiu cum reusesti sa spui, cu-atita suficienta, ca MAJORITATEA criticilor literari n-au depasit etapa partipriurilor si superficialitatea. Uita-te, de pilda, la dosarul de presa pentru Celelalte povesti de dragoste , numara recenziile care ti se par superficiale si partinitoare si vezi in ce procent sint. : )Ma rog, banuiesc ca nu prea-ti place sa citesti critica, ca altfel nu vad cum iti poti inchipui ca dai o lovitura mortala exegezei balzaciene spunind ca nu povestea conteaza la Balzac, cum cred criticii , cum faceai intr-o insemnare recenta : ) Avem experiente total diferite eu am citit cronici si recenzii serioase, aplicate la o gramada de carti noi, raderi nu-mi amintesc sa fi vazut prea multe in ultima vreme. Si uita-te si la cartile de critica & si teorie literara trecute in bilanturile 2009. c7a va bien : )
0P.S: reprezentare uislecxva si exclusivitate, sunt doua moduri de lucru diferite.Exclusivitate e ceea ce fac multinationalele, unde si acum, daca ai un cumparator pentru proprietatile lor, inca se uita de sus la tine. Din fericire, am petrecut momen - 13 Martie 2012, 17:00
0P.S: reprezentare uislecxva si exclusivitate, sunt doua moduri de lucru diferite.Exclusivitate e ceea ce fac multinationalele, unde si acum, daca ai un cumparator pentru proprietatile lor, inca se uita de sus la tine. Din fericire, am petrecut momente de glorie in ultima vreme cand ma reusit sa tranzactionez proprietati luate din portofoliul unor nume mari si rezolvate in sistemul meu de lucru.Reprezentarea uislecxva, este calea prin care o proprietate este lucrata de toata piata imobiliara, unde orice agentie poate veni cu client si unde cine aduce clientul, primeste o parte din comision de la agentia care are contractul de reprezentare pe proprietate. Exemple de proprietati astfel tranzactionate sunt multe in piata. Din ce in ce mai multe.Daca in intermediere, proprietarul este nevoit sa tina legatura cu N agentii, sa verifice ce fac si cum fac respectivii pentru a promova proprietatea, daca trebuie sa fie mereu la dispozitia agentilor si a clientilor, in reprezentare, aceste atributii trec in sarcina agentului care il reprezinta.Mai mult, dispar situatiile in care proprietatea X, este promovata si propusa clientilor la Y preturi, Z conditii, W variante. In reprezentare, totul este transparent, corect, muncit cinstit.Si culmea, nu numai ca proprietarul iese mai fericit dintr-o tranzactie in acest sistem, dar si cumparatorul iese mai multumit. Iar cele doua agentii iesi mult mai bine din punct de vedere financiar, decat in intermediere.Gata, ca prea spun tot ..:)
|
|
Sigur nu cel mai bun film al lui Polansky, poveste prea puţin interesantă, în fond, şi final previzibil.
Ciocnirea culturilor e strict partea captivanta si savuroasa a peliculei, dealtfel transpunand o drama a unei familii dezbinate
CELE MAI COMENTATE ARTICOLE
|