Pentru acest sfarsit de saptamana va voi spune povestea celor trei Feti Frumosi cu stea in frunte, care au spart gura Hollywoodului si nici ca le pasa unde arunca buzduganul. Nu spun ca sunt cele mai reusite, dar in lipsa de Arthouse si Grindhouse pe la noi, mi s-a facut pofta de ceva fara miresme de Mall.

Pentru Michel Gondry, in filmul din 2008, Be Kind Rewind, VHS-ul inca n-a pierdut batalia cu DVD-ul si este inca suport emotional si creativ pentru un orasel intreg vrajit de doi tembeli dintr-un centru de inchirieri, care accidental sterg toate casetele si se apuca sa le refilmeze. Partile amuzante si, oarecum, triste ale filmului sunt fragmentele reconstruite primar, kitschos, pestrit si deloc autentic, de catre niste regizori scoliti, parca, de entuziastul Ed Wood.

Deloc sentimental in general, Wes Anderson a reusit sa faca din The Darjeeling Limited, din 2007, probabil cel mai cald film al sau. Trei frati raciti si rataciti din pricina timpului si a problemelor personale, fac o calatorie de respiritualizare si reapropiere in India. Tulburati de paradoxurile locale si dezechilibrati de mici secrete lesne iertatoare, fratii se lasa condusi de placerea de a nu mai avea nici un plan si nici o regula, cel putin in compania stabilita.

Regizorul japonez Takashi Miike, realizator de filme de toate genurile si toate valorile, nu exceleaza in Sukiyaki Western Django, din 2007, dar ne face surpriza unui mestesugit amalgam de american si spaghetti western camuflat de o lecuta de vana de samurai. Fara poveste, dar cu intentia evidenta a unui spectacol cu orice pret, filmul desfasoara un soi de razboi al rozelor in Nevada locuita de japonezi albi si rosii, aflati in permanent conflict sangeros. Cu accente imposibile, toale de catalog, fraze inepte si glumite cu efecte speciale, joaca lui Miike nu se ia prea in serios si bine face.

Nu abandonati jocul! Regulile nu mai sunt la moda si nici mama nu-i acasa!