Asadar, temporar, loviti de amnezie, evitam titluri sonore si savuram pe indelete niste povesti marginale. 

Tipic pentru dezamagirea si confuzia post Vietnam si Watregate, filmul din 1973, Scarecrow, regizat de Jerry Schatzberg, aduna istoriile marunte ale unui fost puscarias cu planuri si ale unui ratacit cu un cadou pentru fiul pe care nu l-a vazut niciodata. Chiar daca misterul sperietorii de ciori nu intarzie sa fie dezvaluit, cele doua personaje se descopera cu stangacii si grozavenii intr-un rasu’-plansu’ molipsitor, pentru care fiecare amanunt devine piatra de incercare.

Ramanem in estetica detaliului si in filmul din 1974 al lui Francis Ford Coppola, The Conversation, si teoretizam despre responsabilitate, rigoare si aparente in povestea unui profesionist intr-ale convorbirilor private, naucit si obsedat de o conversatie cu consecinţe catastrofale. Coppola parcurge minutios o singura constiinta, haituita de vina, neputinta si supozitii, fara sa judece slabiciunile sau excesele, deopotriva atinse de paranoia si bun-simt.

Pentru Martin Scorsese paranoia si normalitatea culturii urbane genereaza in filmul After Hours, din 1985, un razboi isteric si surd intre asteptarile firesti si realitatile schizoide din viata unui tanar tarat printr-o noapte kafkiana. Iadul nocturn in care este aruncat vinovatul fara vina atinge corzile nevrotice ale absurdului revoltator sau ale coincidentelor improbabile care te abandoneaza din timp in timp intr-un ras usor isteric sau icnete de solidaritate cu nenorocitul omuleţ.

Parcurgeti cu pofta aceste drumuri nemarcate si savurati popasurile!