Un zgomot ne zdruncina lumea

Pentru a masura fenomenul undelor gravitationale, echipa GEO600 declanseaza o singura raza laser printr-o oglinda pe jumatate argintata, denumita "distribuitor sau separator de raza". Aceasta portioneaza lumina in doua fascicole, care trec prin bratele perpendiculare, lungi de cate 600 metri, ale instrumentului si sunt reflectate inapoi. Razele luminii reflectate se recombina in separator si creeaza un tipar de interferenta a luminii, marcand regiunile intunecate in care undele luminoase fie s-au anulat fie s-au potentat reciproc. Orice schimbare de pozitie a acestor regiuni comunica o variatie a lungimii relative a traseelor, ceea ce poate coincide cu prezenta unei unde gravitationale.

Timp de mai multe luni de zile, echipa de cercetatori GEO600 s-a tot blocat incercand sa identifice o sursa pentru zgomotul inexplicabil care perturba detectorul. Ramasi fara piste, oamenii de stiinta au fost abordati, din senin, cu un raspuns. Acesta venea de la un alt cercetator, care chiar prezisese zgomotul inainte ca membrii GEO600 sa il fi detectat. Potrivit lui Craig Hogan, expert al laboratorului de fizica a particulelor Fermilab din Batavia, Illinois, germanii din Hanovra au dat peste o limita fundamentala a continuumului spatiu-timp - punctul in care spatiul si timpul inceteaza sa se mai comporte sub forma armonioasa descrisa de Einstein si incep sa se dizolve in "granule", tot asa cum fotografia dintr-un ziar se fragmenteaza in puncte atunci cand este marita.
"Se pare ca GEO600 este "inghiontit" de convulsii microscopice de cuantum spatio-temporal. Daca rezultatul celor de la GEO600 este ceea ce suspectez eu ca este, atunci traim cu totii intr-o uriasa holograma cosmica", sustine Hogan transant. Hologramele care se pot gasi pe cardurile de credit sau pe unele bancnote sunt aplicate bidimensional pe suprafete de plastic. Atunci cand lumina ricoseaza din ele, se creeaza aparenta unei imagini tridimensionale. In anii '90, fizicianul Leonard Susskind si castigatorul premiului Nobel Gerard 't Hooft sugerau ca acelasi principiu s-ar putea aplica Universului ca intreg. Experientele noastre cotidiene ar putea ele insele sa fie o proiectie holografica a proceselor fizice care au loc pe o suprafata bidimensionala, indepartata.

Principiul holografic si gaurile negre

Totusi, "principiul holografic" este de natura sa ne indigneze pana la celule, negandu-ne, la urma urmei, intr-o oarecare masura, existenta. Pare greu de crezut pentru oricine ca s-a trezit astazi, a ajuns la birou, iar acum citeste acest articol pentru ca un anumit fenomen care ne pune in valoare are loc undeva in Univers. Nimeni nu stie ce implicatii ar avea pentru noi sa traim, cu adevarat, intr-o holograma si, totusi, teoreticienii au motive intemeiate sa creada ca destule aspecte ale acestui principiu sunt adevarate. Ideea remarcabila a lui Susskind si 't Hooft are la baza studii revolutionare asupra gaurilor negre, testate de catre Jacob Bekenstein de la Universitatea Evreiasca din Israel si de Stephen Hawking de la Universitatea Cambridge. In anii' 70, Hawking a demonstrat ca gaurile negre nu sunt in totalitate negre si emit, cu lentoare, o radiatie ce provoaca evaporarea lor treptata si in cele din urma le stimuleaza disparitia.

Atunci cand o gaura neagra dispare, toata informatia despre steaua care a colapsat pentru a o forma dispare o data cu ea; ceea ce contrazice larg sustinutul principiu ca informatia nu poate fi distrusa. Este un concept cunoscut sub denumirea de "paradox al informatiei gaurii negre". Conform lui Bekenstein, continutul informational al unei gauri negre este proportional cu raza sa de actiune; aceasta reprezinta suprafata teoretica pe care o acopera o gaura neagra si marcheaza punctul din care nu mai exista intoarcere pentru materia sau lumina atrasa inspre nebuloasa.
Aceasta explicatie implica o profunda concluzie de natura fizica: informatia 3D a unei stele precursoare poate fi complet incifrata in orizontul 2D al gaurii negre ulterioare - diferit de imaginea tridimensionala a unui obiect incifrat intr-o holograma bidimensionala. Discutand pe teritoriul principiului holografic, materialul spatiu-timp devine granulat si plamadit din unitati minuscule asemanatoare pixelilor, dar de o suta de miliarde de miliarde de ori mai mici decat un proton. Acest raport este cunoscut ca scara Planck si se echivaleaza cu valoarea de 10-35 metri. Marimea Plank este dincolo de orice experiment imaginabil, asa incat nimeni nu a visat candva ca granulele din spatiu-timp ar putea fi vreodata percepute.

Universul ca o sfera si timpul-spatiul ca niste graunte

Aceasta pana cand Hogan a inteles ca principiul holografic este de natura sa schimbe totul. Daca continuumul spatiu-timp este o holograma granulata, atunci Universul poate fi imaginat ca o sfera a carei suprafata exterioara este realizata din parcele la dimensiunea marimii Plank, fiecare continand un bit de informatie. Principiul holografic sustine ca nivelul de informatie tapetat la exterior trebuie sa se potriveasca numarului de biti continuti de volumul Universului. De vreme ce volumul Universului sferic este mult mai mare decat suprafata sa exterioara, cum s-ar putea adeveri o asemenea afirmatie? Hogan a inteles ca pentru a avea acelasi numar de biti pe dinauntrul Universului ca si la suprafata, lumea din interior trebuie sa fie facuta din granule mai mari decat la scara Plank.

Ceea ce inseamna vesti bune pentru oricine incearca sa probeze cea mai mica unitate a continuumului spatiu-timp. Contrar tuturor asteptarilor, aduce structura cuantica microscopica la nivelul experimentelor fezabile. Altfel spus, in timp ce scara Plank este prea mica pentru a fi observata experimental, proiectia holografica a granulatiei din interiorul Universului ar putea fi mult, mult mai mare, ajungand in jurul a 10-16 metri. Atunci cand Hogan a inteles pentru prima oara aceste lucruri, s-a intrebat daca vreun experiment ar fi capabil sa detecteze plamada continuumului spatiu timp. Aici si atunci a intervenit GEO600. Din cele cinci detectoare de unde gravitationale aflate in toata lumea, Hogan si-a dat seama ca experimentul anglo-german GEO600 ar trebui sa fie cel mai sensibil la ceea ce are cercetatorul in minte.
El a prezis ca, daca separatorul de raza al experimentului este perturbat de convulsiile cuantice ale continuumului spatiu-timp, acest lucru se va reflecta in masuratori. In iunie 2009, omul de stiinta si-a trimis predictia echipei GEO600. "Incredibil, am aflat ulterior ca experimentul detecta zgomot neasteptat", adauga cercetatorul. Investigatorul GEO600, Karsten Danzmann de la Institutul de Fizica Gravitationala Max Planck din Potsdam, Germania si de asemenea de la Universitatea din Hanovra, admite ca zgomotul excesiv, cu frecvente intre 300 si 1500 hertzi, a sacait echipa multa vreme. El i-a raspuns lui Hogan, trimitandu-i o mostra de zgomot. "Arata exact ca predictia mea. Era ca si cum despartitorul de raza avea o modulatie laterala in plus", declara cu entuziasm specialistul.

Revolutionar sau minor

Cheia acestor experimente este ca sunt sensibile la schimbarile de lungime de unda mult mai mici decat diametrul unui proton. Asadar, sunt ele capabile sa detecteze proiectia holografica a continuumului spatiu-timp? Nimeni, inclusiv Hogan, nu pretinde pentru moment ca GEO600 a gasit dovada faptului ca traim intr-un univers holografic. Este mult prea devreme pentru a exprima cu certitudine asemenea lucruri. Hogan insusi crede ca sursa zgomotului ar putea fi, inca, una mundana.

Detectoarele de unde gravitationale sunt extrem de sensibile, asa incat cei care le opereaza trebuie sa ia in calcul o multitudine de aspecte pentru a fi siguri de rezultate si masuratori. Sunt considerate aici amanunte precum plafonul de nori, traficul aflat pe distanta mare, activitatile seismice si multe alte surse ce ar putea masca un semnal real. "Activitatile zilnice de imbunatatire a senzitivitatii acestor experimente declanseaza intotdeauna zgomote nedorite. Ne straduim sa identificam cauza unui zgomot, sa scapam de el si apoi trecem la identificarea urmatoarei surse de zgomot nedorit. In prezent, nu exista nicio canditata clara in randul surselor zgomotului experimentat de GEO600. Consider, de aceea, situatia neplacuta, dar nu neaparat ingrijoratoare", declara Danzmann.

Pentru un timp, echipa GEO600 a crezut ca zgomotul de care era interesat Hogan era cauzat de fluctuatiile de temperatura din separatorul de raze. Totusi, echipa a concluzionat ca aceasta s-ar putea face vinovata, cel mult, de o treime din zgomot. Danzmann sustine ca unele imbunatatiri planificate ar trebui sa sporeasca senzitivitatea lui GEO600 si sa elimine unele posibile surse de zgomot in exces ale experimentului. Daca GEO600 a descoperit, intr-adevar, zgomotul holografic provenit de la convulsiile cuantice ale continuumului spatiu-timp, atunci aceasta reprezinta o sabie cu doua taisuri pentru cercetatorii undelor gravitationale. Pe de o parte, zgomotul le va handicapa eforturile de detectare a undelor. Pe de cealalta, ar putea reprezenta o descoperire mult mai importanta.

Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ

O atare situatie nu ar fi fara precedent in fizica. Detectoarele gigante construite special pentru a cauta o forma ipotetica de radioactivitate in care protonii se descompun nu au gasit niciodata asa ceva. In schimb, au descoperit ca neutronii isi pot schimba forma; o informatie poate chiar mai esentiala, deoarece ne poate invata cum Universul a ajuns sa fie umplut cu materie si nu cu antimaterie. Ar fi ironic ca un instrument construit sa detecteze ceva atat de vast precum sursele astrofizice ale undelor gravitationale, sa identifice, neplanificat, granulele minuscule ale continuumului spatiu-timp. Cu cat misterul se adanceste mai mult, cu atat devine mai pregnanta motivatia construirii unui instrument dedicat pentru probarea zgomotului holografic. Un "accident fericit" a facut ca preditiile lui Hogan sa se coreleze cu experimentul GEO600, dar pare limpede, sunt de parere multi cercetatori, ca investigatii experimentale mult mai potrivite pot fi declansate spre a se concentra in mod special pe masurarea si caracterizarea zgomotului holografic si a fenomenelor derivate de aici.
O posibilitate, potrivit lui Hogan, ar fi intrebuintarea unui dispozitiv denumit interferometru atomic. Aceste dispozitive opereaza folosind acelasi principiu cu al detectoarelor pe baza de laser, dar folosesc raze de atomi ultraraciti in locul razelor laser. Deoarece atomii se pot comporta ca unde cu o lungime de unda mult mai mica decat lumina, interferometrele atomice sunt semnificativ mai mici si deci mai ieftin de construit decat detectoarele de unde gravitationale. Ce ar insemna detectarea in acea situatie a unui zgomot holografic? Unii coreleaza posibilitatea cu descoperirea neprevazuta a unui zgomot de antena Laboratoarelor Bell din New Jersey in 1964. Acel zgomot s-a dovedit a fi un fundal de microunde cosmice, stralucirea ulterioara a Big Bang-ului. Nu numai ca le-a adus cercetatorilor Arno Penzias si Robert Wilson un premiu Nobel, dar a confirmat si Big-Bang-ul si a deschis o cu totul noua ramura de studiu in cosmologie.

Mai important, confirmarea principiului holografic ar fi de mare ajutor pentru cercetatorii care incearca sa impace mecanica cuantica cu teoria gravitationala a lui Einstein. Astazi, cea mai populara abordare a gravitatii cuantice este teoria stringurilor, despre care cercetatorii spera ca va descrie fenomene din Univers la cel mai fundamental nivel. Hogan admite ca, daca principiul holografic va fi confirmat, el va elimina toate abordarile gravitatiei cuantice care nu incorporeaza acest principiu. In acelasi timp, va reprezenta o potentare pentru cele care il contin - intre care se numara ceva derivat din teoria stringurilor si ceva denumit "teoria matrix". In final, s-ar putea sa avem prima indicatie a modului in care continuumul spatiu-timp irumpe din teoria cuantica. Este greu de facut o descoperire mai rasunatoare si mai revolutionara de atat.

Secretul? Neuronii-oglinda, capabili sa recunoasca actiuni eronate intr-un timp foarte scurt, si care fac acest lucru intrucat functioneaza permitand o comunicare non-lingvistica intre creiere.

Potrivit cercetatorilor, deciziile pe care le luam nu se bazeaza doar pe ratiune, ci in anumite cazuri depind de procesele neuronale care se activeaza in momentul in care observam o actiune gresita, facandu-ne, de exemplu, sa n-o imitam.

Pentru a intelege capacitatea femeilor de a identifica inaintea barbatilor o greseala, grupul de cercetare condus de Alice Mado Proverbio de la Universitatea Milano-Bicocca, alaturi de Federica Riva si Alberto Zani de la Intitutul de bioimagini si fiziologie moleculara, a inregistrat potentialele bioelectrice cerebrale la fiintele umane in cautarea neuronilor-oglinda, deja identificati la maimuta.

In cadrul experimentului, realizat pe un esantion alcatuit din 23 studenti universitari, barbati si femei, s-a constatat ca recunoasterea automata a imaginilor dotate cu un scop si diferentierea de cele incorecte are loc in 170-200 de milisecunde post-stimul, mai ales in creierul feminin, capabil de o elaborare mai rapida. "Dupa circa 450-600 milisecunde s-a observat un varf al reactiei negative la gesturile improbabile si deplasate, cu o caracteristica a acestei reactii mai afectiva la femei si mai rationala la barbati", a explicat Mado Proverbio.

Este cunoscut, a mai adaugat cercetatorul, ca actiunile cu un scop precis, cum ar fi de exemplu aceea de a culege un fruct pentru a-l manca, activeaza sistemul fronto-parietal de neuroni-oglinda intr-o masura mai mare decat actiunile nefinalizate, cum ar fi sa ajungi la un fruct, dar sa nu-l culegi sau sa-l culegi si apoi sa-l arunci. Pare asadar, ca exista populatii neurale pre-motorii si somato-senzoriale implicate atat in observarea actiunilor finalizate facute de altii, cat si in cele de imitare si invatare.

Mary Josephine Ray, considerată cea mai bătrână persoană din Statele Unite, a murit duminică, la vârsta de 114 ani şi 294 zile, într-un azil de bătrâni în Westmoreland.

"Ea pur şi simplu iubea viaţa. Niciodată nu se gândea la moarte. Îşi plănuia petrecerea pentru ziua ei", a declarat nepoata ei, Katherine Ray.

Americanca a murit cu câteva ore înaintea lui Daisey Bailey, în vârstă de 113 ani şi 342 zile, care suferea de demenţă. Ray era cea mai bătrână persoană din Statele Unite şi cea de-a doua din lume. Ea a fost înregistrată ca fiind cel mai vechi locuitor pe care l-a avut vreodată statul New Hampshire.

Cel mai în vârstă locuitor al Statelor Unite a rămas acum Neva Morris, din Iowa, care are 114 ani şi 216 zile, iar cea mai în vârstă persoană din lume este japoneza Kama Chinen cu vârsta de 114 ani şi 301 zile.

Acesta este amplasat în districtul Peak din centrul Angliei şi a fost construit în 1959. Buncărul a fost scos la vânzare la sfârşitul lunii februarie, cu un preţ de pornire de 555 euro, iar în scurt timp a ajuns să valoreze 21.350 euro. După mai bine de o săptămână de licitaţii, buncărul a fost achiziţionat pentru suma de 22.800 de euro.

Potrivit vânzătorului, buncărul a fost complet operaţional până în 1991 şi a fost construit "într-o zonă senzaţională, cu o vedere magnifică".

Spaţiul locuibil se află la o adâncime de trei metri sub pământ, unde se poate ajunge printr-un puţ protejat de o trapă din metal.

Buncărul cuprinde două camere, toalete şi o cameră de control, fiind conectat şi la reţeaua telefonică. În plus, el a fost vândut "deja mobilat" cu un birou, un scaun, o sirenă de alertă şi o găleată smălţuită.

Atrasă de fotografia afişată, adolescenta i-a trimis un mesaj bărbatului, cei doi au corespondat o vreme, timp în care şi-au trimis fotografii, apoi au stabilit o întâlnire de la care Ashleigh nu s-a mai întors. În locul tânărului bine făcut, ea a întâlnit un individ chelios, de 33 de ani, care a fost condamnat pentru viol de mai multe ori.

Peter Chapman este numele violatorului care a devenit şi criminal. El avea în lista de prieteni de pe Facebook 6.000 de adolescente şi femei. Cu unele dintre acestea s-a întâlnit şi le-a violat, iar Ashleigh a ajuns şi ea în capcana individului care a răpit-o, a violat-o şi a ucis-o.

Potrivit unui studiu întocmit de oameni de ştiinţă chilieni şi americani difuzat de Universitatea de stat din Ohio, Concepcion - cel de-al doilea oraş ca mărime în Chile - se situează în prezent la 3,04 m mai la Vest decât înaintea seismului, iar capitala Santiago a înregistrat şi ea o deplasare cu 27,7 cm spre Vest.

Seismul din Chile a fost unul dintre cele mai puternice înregistrate de un secol, nici ţările vecine nefiind scutite de efectele sale. Astfel, capitala Argentinei, Buenos Aires, s-a deplasat şi ea cu 4 cm spre Vest.

Săptămâna trecută, specialiştii de la NASA erau de părere că seismul ar fi modificat axa Pământului şi ar fi micşorat durata zilelor.

Primarul oraşului New York, Michael Bloomberg, a găsit o metodă sigură de a scoate bani necesari pentru sistemele educaţional şi medical: va impune o taxă pe toate băuturile dulci carbogazoase.

Edilul va sugera legislativului statului New York să adopte taxa de 1 cent pe uncia de suc (aproximativ 30 ml). Această măsură ar trebui să aducă un milion de dolari la buget şi, în plus, ar trebui să descurajeze americanii să mai consume asemenea băuturi dăunătoare organismului.

Fost fumător, milionarul Michael Bloomberg vrea să-i determine pe concetăţeni să adopte un stil de viaţă sănătos, chiar dacă riscă să piardă din popularitate. Deja a interzis fumatul în barurile din oraş, în timp ce pe teritoriul statului există o restricţie cu privire la anumite ingrediente din alimente.

Primarul din comuna gorjeană Săuleşti s-a dat singur în judecată ca să încaseze un spor salarial de 75%! Edilul a câştigat procesul cu el însuşi după care şi-a mărit venitul pentru că aşa a decis instanţa.

Constantin Drăghici este primar în comuna Săuleşti. În calitate de îndrumător de proiecte în primărie, el s-a dat singur în judecată şi şi-a cerut spor de 75 de procente la salariu.

Luna trecută, edilul din Săuleşti a ţinut la fel prima pagină a ziarelor, pentru că şi-a organizat petrecerea de ziua lui în primărie.

"Marijuana, ce drog bun! Din păcate mie nu îmi place deloc. Eu am probleme şi dacă beau nişte ceai. Serios. Încep să devin nervos din cauza cofeinei din ceai. Dar îmi pare rău că nu mă mai înţeleg bine cu  marijuana, pe vremuri chiar îmi plăcea", a spus Robbie Williams.

Debra Bell, o cunoscută activistă împotriva drogurilor, a criticat dur declaraţia lui Robbie. "Omul ăsta e conştient de ce spune? Drogurile sunt foarte nocive pentru tineri, dar şi pentru familiile lor", a replicat Debra.

Poza este realizată în Seoul Grand Park din Coreea de Sud. Insititutul Coreean de Ştiinţe şi Tehnologie a făcut acest proiect pentru a înlocui maşinile care folosesc benzină. Primul exemplar a fost comercializat către grădina zoologică din zonă, iar funcţionarea corectă a acestuia nu reprezintă decât o garanţie pentru viitorul proiectului.
 

Cele doua sticluţe cu suflete au fost vândute aseară, în cadrul unei licitaţii organizate în Noua Zeelandă, pentru 1.983 de dolari.

Fosta proprietară a acestora, Avie Woodbury, din oraşul Christchurch, susţine că suflete au fost capturate în propria casă şi au fost introduse în recipientele  de sticlă  în care a pus apă sfinţită pentru că aceasta are capacitatea de a le absorbi energia.

Aceasta a spus că unul dintre spirite îi aparţine unui bătrân care a locuit în aceaşi casă la începutul secolului XX, iar celălalt spirit este cel al unei fetiţe, un spirit poltergeist, care se manifesta violent, distrugând obiecte prin casă.

Cele două spirite au fost capturate în urma unei şedinţe de exorcizare desfăşurată asupra casei în luna iulie. Această neobişnuită licitaţie a atras foarte mulţi curioşi, paginile de internet pe care erau prezentate obiectele lictaţiei fiind văzute de peste 214.000 de ori.

Avie Woodbury a declarat că din banii obţinuţi la licitaţie va plăti exorcistul, iar restul de bani îi va dona unei organizaţii pentru protecţia animalelor.