04 Iunie 2009   |   [2 comentarii]
Amatori de biopicuri vesele si triste sau doar fani ai formatiei britanice Joy Division, nu ratati filmul lui Anton Corbijn despre viata incredibil de scurta si muzicile naucitoare ale liderului, Ian Curtis.

Corbijn, fotograful care a surprins in epoca chipul intunecat si bantuit al lui Curtis (interpretat impecabil de Sam Riley), alaturi de Deborah Curtis, sotia vocalistului, (interpretata de Samantha Morton) cea care a adunat amintiri, impresii si depresii in volumul "Touching from A Distance", nu fac din nefericitul muzician nici starleta atinsa de glamour si glorie, nici neintelesul artist alungat de apropiati. Fotograful olandez, impresionat de muzica britanicilor de la Joy Division, s-a mutat la Londra in 1979, lucrand pentru "New Musical Express", pentru ca in 2007 sa regizeze cu discretie si masura o poveste care traverseaza genul precis si comun al biografiilor si face din viata si moartea lui Curtis si un prilej de reflectie.

Pe Ian Curtis l-am mai vazut in postura de personaj in filmul lui Michael Winterbottom, 24 Hours Party People din 2002, piesa omagiala pentru Tony Wilson, guru muzicilor underground britanice din anii ’70. Figura pasagera, jovialul si superficialul Curtis din filmul lui Winterbottom este acum intunecat de nuantele de gri pe care Corbijn le manipuleaza meserias si luminat de efectele pe care distantele perfecte ale camerei le creeaza fara efort.

Solitar si stangaci in frânturi cotidiene, in umbra unor staruri punk ale vremii (David Bowie, Lou Reed), citand din memorie versuri din "Ode: Intimations of Immortality" a lui William Wordsworth, Curtis pare sa isi exhibe frustrarile, neimplinirile si erorile pe scena, in concerte, prin miscarile extrem de mecanice ale dansului, acum marca inregistrata, si, poate, prin gestul final si definitiv, parca planuit.

Desi discret si elegant, Corbijn reuseste in Control sa faca din aceasta figura sufocata de un mariaj si un copil inainte de vreme, de o boala care il tradeaza constant sau de o poveste extraconjugala pe care nu si-o poate insusi total, un personaj recognoscibil, ale carui temeri si melancolii ne sunt apropiate.



Ileana Bîrsan
Comentarii (2)
tOXRvJ ghumteovpnbm, [url=http://oystsynmabao.com/]oystsynmabao[/url], [link=http://ltsykqmvokmf.com/]ltsykqmvokmf[/link], http://dkdlfziomrgj.com/ - 19 August 2010, 05:06
tOXRvJ ghumteovpnbm, [url=http://oystsynmabao.com/]oystsynmabao[/url], [link=http://ltsykqmvokmf.com/]ltsykqmvokmf[/link], http://dkdlfziomrgj.com/
ileana - 10 Iulie 2009, 10:05
Bine ai venit! Retusurile personajului nevestei nu sunt foarte stridente sau agresive, totusi. Vizionare placuta!
Adauga comentariu:
Sigur nu cel mai bun film al lui Polansky, poveste prea puţin interesantă, în fond, şi final previzibil.
Ciocnirea culturilor e strict partea captivanta si savuroasa a peliculei, dealtfel transpunand o drama a unei familii dezbinate