Bobby Paunescu, om de afaceri si producator (la Moartea domnului Lazarescu), a vrut sa stie mai pe indelete care e bucataria unui film si a studiat intensiv la o scoala de film din Los Angeles si, dupa cum declara, studiile extensive le-a facut la/ cu Cristi Puiu. Evenimentele negre peterecute in Italia, in care au fost implicati romani, l-au determinat sa scrie si sa regizeze singur Francesca.

Francesca (Monica Birladeanu) este o invatatoare naiva si voluntara, care se hotaraste sa plece in Italia, unde isi doreste sa deschida o gradinita in limba romana pentru copiii emigrantilor. Drumul de la intentie la fapte este dificil si imprevizibil, dilemele, rezervele si consecintele unei astfel de hotarari sunt, de fapt, substanta filmului. Si cand prietenul Francescai, Mita (Dorian Boguta), se scalda in niste afaceri dubioase pe care nu le mai poate controla, Italia pare si mai departe si iesita din context.

Paunescu a facut cu aceasta poveste un film limpede, echilibrat si autentic, fara sa cada in pacatul debutantilor care vor musai sa-si arate tot talentul intr-un eseu sociologic si filozofic, de preferinta, in care totul trebuie spus cat mai repede si mai explicit. Filmul are cateva pacate lesne iertatoare mai ales pentru un debutant. Nu numai scoala lui Puiu se vede in film, ci si amprenta multor regizori tineri de la care Paunescu imprumuta cu masura anumite tonuri sau unghiuri, pe care le aranjeaza de cele mai multe multe ori adecvat. Naratiunea se impiedica la un moment dat intr-o saritura in timp pe care o gasesc inutila, insa, in ansamblu Bobby Paunescu reuseste sa evite cu precautie orice interventie extravaganta care i-ar putea complica povestea si l-ar putea incurca in traversarea crizei personajului.

Culisele cuplului aflat la ananghie din varii motive sau micile compromisuri mai firesti sau mai perverse pe care trebuie sa le faca Francesca (cum este scena intalnirii cu nasul cu bani, in care sunt extrem de bine dozate si suspansul si umorul) au avantajul unei bune dramuiri a tensiunii, acompaniate de replici adecvate si veridice si de jocul bine temperat al tuturor actorilor. Ma opresc la Monica Birladeanu, surprinzator de autentica in "rochiile de mamaie" (vorba unui personaj) si cu un ton adecvat si Mihai Dorobantu, seful recuperatorilor, in fapt, scenograful filmului, unul dintre cele mai bune personaje negative din filmul romanesc.

Pendularea, pana mai deunazi, intre filmele foarte bune ultrapremiate si subproductiile de trista amintire recenta, nu ne mai chinuie pretentiile cinefile si, iata, avem si mainstream de ceva timp incoace.

Francesca, 2009, regia Bobby Paunescu, cu Monica Birladeanu, Dorian Boguta, Luminita Ghoerghiu, Doru Ana, Mihai Dorobantu, 94 minute
Filmul poate fi vizionat de azi, 2 octombrie, in cinematografe. Pentru detalii privind programul cinematografelor, accesati port.ro