Fapte reale: Hiroshi Ishiguro, om de stiinta, desi nu paraseste biroul din Osaka, isi tine conferintele in lume folosind o versiune din plastic a sa; in Carolina de Nord o maimuta rhesus misca un robot din Kyoto cu ajutorul gindurilor si al cablurilor la care este conectata.

Romanul grafic al lui Robert Venditti este atit de ofertant pentru o ecranizare, incit producatorii nu au stat pe ginduri. Au dat proiectul unui regizor obisnuit cu astfel de realizari, Jonahtan Mostow (Terminator 3: Rise of the Machine), care ne livreaza un thriller-politist-SF impanat cu de toate si care bifeaza, cu doza obligatorie de seriozitate si morala, toate elementele genului: temerile lumii actuale, secventele de cafteala si impuscaturi, intorsaturile de situatie, cam lesinate, joaca de-a Dumnezeu, dependenta de tehnologie (care nu e rea per se, da’, la o adica, e mai bine, i.e. uman, fara) and, of course, a very happy ending. Plus starul de serviciu al unei lumi muribunde, the one and only Bruce Willis, care are o freza cam emo. Bine, surogatul sau, nu el.

Care mie imi place foarte mult, dar nu prea se omoara cu firea aici; parca e cam blazat si abia astepta sa se termine filmarile; deh, mai obosesc si eroii, doar sint oameni si ei.

Asta e si ideea filmului: oamenii au obosit sa faca…orice. Daca nici chef de sex nu mai au!!! Sau, poate, nu mai au chef de ei, asa cum sint…Anyway, o firma vine cu solutia: surogatele, adica roboti controlati prin impulsurile nervoase ale oamenilor. Acestia sint peste tot si traiesc asa cum si-ar dori stapinii lor, sa le zicem, sau “halcile de carne”, cum ii numesc surogatele. Desigur, exista si oameni care refuza aceasta pseudo-viata si se refugiaza in “zonele libere de surogate”, conduse de Profet (Ving Rhames); problema (una dintre ele) filmului este ca grupul care refuza tehnologia este prezentat deplorabil: haine jerpelite, chipuri buhaite, cartiere darapanate, un soi de neanderthalieni contemporani; asta ca sa ne fie clara demarcatia civilizatie=falsitate vs umanitate=naturalete? Cam pueril.

Subiectul nu e nou si nici ecranizarea nu “sufera” de prea multa imaginatie. Agentul FBI Greer (Bruce Willis) este fortat sa iasa in lume, in cautarea unui criminal care, o data cu uciderea surogatelor, lichefieaza si creierul oamenilor; cu o sotie (Rosamund Pike) chinuita de moartea copilului si care nu mai vrea sa dea cu ochii de lume (foarte la propriu) si ajutat / sabotat de colega lui surogat Peters (Radha Mitchell), umanul agent Greer dezarticuleaza, eroic, o lume falsa si sufocanta, aflata in pragul unui sfirsit...innoitor!

Finalul ar trebui sa fie plin de speranta, cu o umanitate trezita la viata si care incearca sa invete ceva din letargia nascatoare de cosmaruri, dar nu trece mai departe de pedagogicele lectii Hollywood-iene despre binele care…biruie raul din noi, fir-ar sa fie ea de viata!

Mai ca-mi vine sa merg acasa si sa-mi trimit surogatul la film…

Surogate, 2009, regia Jonathan Mostow, cu Bruce Willis, Radha Mitchell, Rosamund Pike, SUA, 104 minute.
Pentru detalii despre programul cinematografelor, accesati port.ro